Oameni de succes

Magia unei carti de vizita

Magia unei carti de vizita
Laurentiu Ianculescu

GeorgeButunoiu001Interviu cu George Butunoiu, Managing Partner George Butunoiu Consulting

 

George Butunoiu este unul dintre pionierii activitatii de executive search in Romania, in prezent fiind unul dintre cei mai cunoscuti si de succes consultanti de pe piata. O persoana cu background tehnic, indragostit de matematica si fizica, care a ajuns sa se ocupe de unul dintre cele mai subiective servicii: recrutarea. Are un nonconformism si un curaj al spunerii lucrurilor pe nume care ii confera foarte mult farmec, intr-o industrie in care oamenii sunt experti in a fi buni politicieni. Recunoaste rolul imaginii in businessul de servicii, dar si in succesul unor candidati care stiu „sa dea bine” si sa-si fabrice un CV. Crede insa ca adevarata valoare si forta a unui om se testeaza de-abia in antreprenoriat. Poate si de aceea, George Butunoiu a fost toata viata un antreprenor.

Ati inceput activitatea de recrutare inca din 1992, intr-o perioada de pionierat, nici nu prea erau multinationale in Romania. Ce insemna atunci executive search si cine erau clientii? Pentru cine recrutati?

Primul client a fost o firma frantuzeasca din domeniul agriculturii si, dupa aceea, ei m-au recomandat altor firme…

Erati la curent cu ceea ce se intampla in strainatate, pe piata de consultanta de executive search? Nici nu stiu daca patrunsese Internetul in perioada aceea, in 1992.

Nu, nu eram la curent si tocmai asta am si vrut sa fac: m-am suit in masina si m-am dus in Anglia si in Franta sa discut cu niste firme de recrutare, sa ma asociez cu ei, sa facem un business de recrutare. M-am dus la firmele cele mai mari, pentru ca le-am luat din cataloage. Toti au fost foarte amabili, mi-au dat toti documentatia, procedurile de la ei, cu unii chiar am stat cateva zile sa vad ce fac, desi toti mi-au zis: „Dom’le, va deschideti un business acolo, vedem cum merge, daca te descurci, mai discutam”.

Ati reusit totusi ca in 1995 sa faceti un astfel de parteneriat cu o companie din strainatate.

E adevarat. Am pornit in aventura asta in 1992, am facut recrutari cum m-a dus capul, am avut clienti, m-am dezvoltat destul de bine si au fost cateva intamplari care m-au pus pe ganduri. Au venit niste firme la mine si m-au intrebat cat costa serviciile mele – atunci aveam fee-ul de vreo 500 de dolari. Acesta a fost tariful cu care am inceput, dupa aceea am crescut la 1.000, si ulterior la 2.000. A venit DHL-ul si mi-au zis ca vor sa recruteze pentru o pozitie foarte mare in Romania si au intrebat cat costa, iar eu le-am zis ca 3.000 de dolari. S-au uitat ciudat la mine si au plecat, au semnat contractul cu o firma foarte mare din Londra; firma aceea a venit la mine si pana la urma tot eu am facut recrutarea, dupa ce au dat 40.000.

Ce credeti ca i-a determinat sa faca miscarea aceasta?

N-aveau incredere. Cineva care cere doar 3.000 de dolari li s-a parut ca nu prezinta suficienta garantie. Am repetat figura cu Alcatel, care au venit cu o firma din Franta direct la mine, pentru ca deja devenisem cunoscut pe piata. De fiecare data, in loc sa-mi plateasca mie 3.000 de dolari, plateau 30.000-40.000 de dolari la firmele straine. M-am gandit si am decis ca trebuie sa-mi schimb numele. M-am urcat din nou in masina, am facut din nou un tur in Franta.

In general de Europa ati fost interesat?

Da. Am mers cu masina sa discut cu oamenii respectivi si de data asta a fost cu totul altceva. Am primit nu stiu cate propuneri de la firme mari, ca sa ne asociem si am format un parteneriat cu o firma care era printre cele mai mari din Austria. Am venit in Romania, am schimbat numele, am dublat tarifele si din ziua urmatoare s-a dublat si numarul de clienti. Au venit clienti mult mai multi. N-am schimbat absolut nimic, doar cartile de vizita.

Asta demonstreaza cat de mult conteaza perceptia intr-un business de servicii!

Evident. Cand am vazut cum merg lucrurile, anul urmator am repetat figura, insa de data asta am discutat cu firmele cele mai mari din lume, printre care si cu Ward Howell. Cand m-am dus acolo, am inceput sa discut cu ei pe la ora 3 dupa-amiaza, iar la 6 dupa-amiaza toate detaliile erau deja puse pe hartie. Am venit in Romania, am schimbat numele si iar am dublat tarifele, care erau in dolari pe vremea aia. Legat de proceduri, cei de la Ward Howell au trimis pe cineva de acolo sa vina doua saptamani in Romania, cu toate procedurile lor, tot ce aveau, si dupa 3 zile a plecat omul acela cu toate procedurile noastre. Procedurile noastre erau mai elaborate decat ale lor.

Ati ramas actionar in aceste firme sau ati facut exit-uri pe parcurs?

Astea au fost firmele mele, in care aveam actionar si firmele din strainatate. In 31 decembrie 2005 am vandut totul lui Alexander Hughes si mi-am facut firma mea. Lumea in Romania ma stia mai degraba pe mine, cu toate ca erau firmele mele si pana atunci.

Sunteti in businessul acesta de 15 ani de zile. Ce s-a schimbat mai mult de-a lungul timpului, mai degraba companiile client si cerintele lor sau mai degraba candidatii?

Evident, candidatii.

In ce directie percepeti ca s-au schimbat candidatii?

In primul rand, se tinde catre situatia din tarile occidentale, in care diferentele dintre firme sunt mult mai mici decat sunt in Romania. Inainte, cand era o firma straina, toata lumea se uita la ea ca la steaua de pe cer si indiferent cine era si ce facea, toata lumea voia acolo, aveau candidati cu sutele, cu miile. Inainte, sa zic acum 10 ani, candidatii erau usor de amagit cu promisiuni, li se promiteau cariere si marea majoritate accepta, se punea accent mult mai putin pe salariu. Acum, toata lumea discuta despre salariu, nu mai stau atat la discutii, si mirajul acesta pentru multinationale scade incet si sigur. Marea majoritate ia acum decizia de angajare in functie de salariu.

Au existat de-a lungul acestor 15 ani fluctuatii mari intre cerere si oferta pe piata?


A existat o crestere constanta a cererii, pentru ca sunt din ce in ce mai multe firme care au nevoie de oameni si din ce in ce mai putini candidati. Numarul de candidati pe un post a scazut continuu si constant de 15 ani incoace, aproape liniar, iar cererea a crescut la fel, liniar.

Care simtiti in momentul de fata ca ar fi domeniile pe care este cea mai mare cerere?

Singurul domeniu care iese clar din pluton este IT, pe partea de programare. Acolo cererea este foarte mare si salariile sunt foarte mari, peste 1.000 de euro pentru un student din anul II sau III. Sunt firme care vor sa aduca programatori din Franta, dar ii costa. In celelalte domenii inca nu exista vreun pericol, ci pur si simplu au crescut salariile. Lumea trebuie sa-si ajusteze business planurile la noile salarii. Pentru societatea romaneasca este foarte bine, pentru ca or sa inceapa sa se inchida businessurile care nu sunt productive.

Recrutati si pentru strainatate sau exclusiv pentru Romania?

Destul de putin pentru strainatate, insa recrutam din strainatate pentru Romania. Pana acum 2 ani, aveam aproape exclusiv cereri de recrutari de romani, oameni care sunt aici, in Romania. Daca nu gaseam si nu gaseam in Romania, mai cautam si in alte tari. In ultimii 2 ani au inceput sa fie din ce in ce mai multe cereri de recrutari in care nu conta daca ii cautam in Romania sau in alta tara, pentru ca salariile erau comparabile. In decembrie, am avut 3 recrutari mari la care ne-am propus nici sa nu mai cautam in Romania, ci direct in strainatate. Mi se pare foarte semnificativ si or sa fie din ce in ce mai multi straini care or sa vina in Romania si nu numai pe pozitii de director, ci si pe pozitii de middle management.

Credeti ca se va intampla si invers, ca mai multi romani sa ajunga in pozitii in afara?

Evident. Asta este situatia din toate tarile din Uniunea Europeana si Romania se indreapta catre normalitate.

Credeti ca suntem priviti mai degraba bine, sau mai degraba cu suspiciune ca romani candidand pe job-uri manageriale in afara? Care este abordarea la romanii care aplica la job-uri pentru strainatate?

Stereotipul este clar, ca trebuie sa fie buni tehnicieni, si in 99% din cazuri pleaca din filiala din Romania a unei firme care ii ia in strainatate. Ceea ce e si normal. Rar de tot auzi de vreo firma care sa vina in Romania sa caute un manager nu din filiala lui din Romania, ci sa caute la modul general. Probabil ca nici n-o sa se intample treaba asta prea curand. 99% dintre cei care ajung manageri in strainatate, ajung prin intermediul filialei din Romania a firmei care ii ia acolo.

Exista un profil al invingatorului in cariera, al omului de cariera cu foarte mult succes? Exista niste elemente care disting, care avantajeaza, care propulseaza oameni catre cariere spectaculoase?

Exista doua care sunt la mare concurenta. Unul este smecherul, care este foarte bine imbracat, care stie sa vorbeasca, care e carismatic, care vorbeste foarte bine limbi straine, care are o imagine si este foarte convingator, si care are succes aproape garantat in majoritatea cazurilor, chiar daca din punct de vedere profesional nu e mare lucru de capul lui – ca persoana, ca personalitate, ca si caracter; cel mai usor pentru astfel de persoane e sa reuseasca in firme multinationale. Acolo, chiar daca nu esti bun, daca nu faci prostii, stai bine mersi ani de zile si nu te observa nimeni. In businessurile antreprenoriale, nu prea merge. Chiar daca il pacalesti pe unul, rar se intampla sa treci de cateva luni. E profilul acesta de baieti frumosi, destepti, cu CV-uri pe care nu le verifica nimeni. Cel de-al doilea grup e format din profesionisti, oameni seriosi si responsabili si care isi construiesc o cariera incet, dar sigur.

Exista cateva persoane care au ajuns in pozitii de top management in multinationale foarte mari la o varsta, cel putin aparent, foarte tanara – la 30 si ceva de ani au ajuns CEO pe Romania, fie chiar pentru Balcani. Catre ce zone pot migra oamenii astia?

Cei mai puternici dintre ei devin antreprenori. Multi spun ca asta este adevarata proba pentru cineva care e foarte bun profesional. Ok, lucreaza intr-o multinationala, creste, si la un anumit punct ajunge un director foarte mare in multinationala respectiva, insa de foarte multe ori carierele astea sunt blocate pentru outsideri. In Canada, daca nu esti cetatean canadian, cu mici exceptii, iti platesc salarii din ce in ce mai mari, dar ca pozitii nu mai cresti. Adevarata proba este sa treaca in domeniul antreprenoriatului si acolo isi demonstreaza valoarea. Daca e bun, reuseste. Altii se multumesc cu o anumita pozitie si de acolo nu mai cresc, le creste doar salariul, foarte rezonabil pentru multi, si sunt cativa, foarte, foarte putini care se duc si in pozitii foarte inalte. Si e foarte riscant, pentru ca astea sunt lucruri care nu se spun: „Dom’le, oricat de bun ai fi, de pozitia asta nu treci”, poti doar sa banuiesti.

Exista niste greseli frecvente in cariera sau niste greseli care mineaza activitatea in experienta dumneavoastra? Care ar fi terenurile minate pe care sa nu paseasca?

Trebuie sa fie foarte clar, pentru oricine vrea o cariera, ca multinationala si domeniul antreprenorial sunt doua lumi total diferite. Nu-mi inchipuiam ca pot sa fie diferente atat de mari. Intr-o cariera in multinationala, foarte mult conteaza aparentele. Sunt oameni mesteri in a construi aparente si reusesc. Am vazut oameni care au reusit. In domeniul antreprenorial conteaza, dar nu rezista cat timp rezista in multinationale. Daca vrea cineva o cariera mare, fie in antreprenorial, fie in multinationala, trebuie sa stie sa-si fabrice aparente. Sunt foarte multi care fac tot felul de cursuri, de mastere, de MBA-uri, pe partea asta tehnica si apoi se mira de ce nu avanseaza si de ce le iau job-urile altii mai slabi decat ei din punct de vedere profesional.

S-a intamplat vreodata sa fiti tentat sa treceti de partea clientului si sa conduceti un departament de HR?

N-am fost niciodata altceva decat antreprenor si in veci nu m-as duce sa lucrez la o firma, mai ales intr-o multinationala. Nu este pentru mine. Sunt alti oameni pentru care acela e lucrul ideal, dar nu pentru mine.

Privind retrospectiv, care este cea mai mare satisfactie pe care o aveti in activitatea pe care ati desfasurat-o pana acum si care este cel mai important regret?

Cea mai mare satisfactie, daca se poate spune asa, e ca am reusit sa raman independent. Tot timpul am fost cumva perceput ca independent. Asta tine de personalitatea mea. Castigam destul de bine si nu sunt nevoit sa mint sau sa-i spun clientului ce vrea el sa auda, ca sa semneze contractul. Daca e, bine, daca nu, nu facem compromisuri. Probabil ca asta este cea mai mare satisfactie, dar este personala, nu e ceva profesional. N-am fost nevoit sa fac compromisuri. Cea mai mare dezamagire este ca in general in consultanta totul este foarte subiectiv si nu-mi place ca sunt foarte multe lucruri care nu depind de mine. Este o chestie subiectiva si eu sunt un om rational si foarte logic.

Text preluat din revista The Marketer

Foto: Costin Boerescu

 

Cititori :16645
Laurentiu Ianculescu Laurentiu Ianculescu (1045 Posts)

Expert Contabil - Membru al Corpului Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati din Romania - Tel: 07 27 57 17 97, Master Count Services


Pentru comentarii Click aici

Adauga un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

Oameni de succes
Laurentiu Ianculescu

Expert Contabil - Membru al Corpului Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati din Romania - Tel: 07 27 57 17 97, Master Count Services

More in Oameni de succes

Vrei sa fii primul care citeste articolele noastre? Simplu, aboneaza-te la newsletter-ul nostru! Adauga adresa ta de email aici:

Nota: Continutul site-ului faracontabilitate.ro poate fi utilizat exclusiv in scopuri personale. Reproducerea integrala sau partiala a textelor din site-ului www.faracontabilitate.ro este posibila numai cu acordul prealabil scris al faracontabilitate.ro. Echipa redactionala a site-ului incearca sa furnizeze VIZITATORILOR informatii cat mai corecte, din surse autorizate. Cu toate acestea, site-ul faracontabilitate.ro nu poate garanta corectitudinea tuturor informatiilor publicate. In cazul informatiei cu caracter juridic, VIZITATORILOR le este recomandat sa verifice corectitudinea informatiei si din alte surse. Informatia este prezentata gratuit si fara garantii, de aceea site-ul faracontabilitate.ro nu este raspunzator de eventualele daune survenite in urma utilizarii informatiilor si serviciilor furnizate de acest site. Siteul www.faracontabilitate.ro nu poate fi facut raspunzator pentru erorile aparute in unul din materialele prezentate si nici pentru modul in care un VIZITATOR al site-ului utilizeaza in orice fel informatia prezentata in acest site. |   © 2011-2015 Fara Contabilitate
  Termeni si conditii    |    Protectia datelor cu caracter personal    |    Contact