Evaluarea activelor de natura stocurilor

Autor: Valentin Alungulese – Economist

 

IAS 2 prevede „ca stocurile trebuie evaluate la minimul dintre cost (valoarea de intrare) si valoarea realizabila neta (VRN)”.

 

Costul stocurilor cuprinde toate costurile aferente achizitiei si prelucrarii, inclusiv costurile suportate pentru a aduce stocurile in forma si in locul in care se gasesc in final.

 

Valoarea realizabila neta (VRN) este pretul de vanzare estimat, mai putin costurile estimate pentru finalizarea bunului si a costurilor necesare vanzarii. Aceste estimari se bazeaza pe cele mai credibile dovezi in momentul in care are loc estimarea. In plus, la momentul estimarii se ia in considerare si scopul pentru care stocurile sunt detinute (vanzare, productie). Orice diminuare a valorii stocurilor pana la valoarea realizabila neta trebuie recunoscuta drept cheltuiala in perioada in care aceasta are loc.

 

Valoarea justa (fair value) este suma la care poate fi tranzactionat un activ sau decontata o datorie, de bunavoie, intre parti aflate in cunostinta de cauza, in cadrul unei tranzactii in care pretul este determinat obiectiv. Este valoarea care depinde mai mult de piata si mai putin de conditiile din intreprindere.

 

Daca analizam cele doua valori, valoarea realizabila neta si valoarea justa, constatam ca VRN este o valoare specifica entitatii, in timp ce valoarea justa este o valoare de piata. Adica, altfel spus, VRN se refera la suma neta pe care o entitate se asteapta sa o realizeze din vanzarea stocurilor pe parcursul desfasurarii normale a activitatii, iar valoarea justa reflecta suma pentru care acelasi stoc ar putea fi schimbat pe piata intre cumparatori si vanzatori interesati si in cunostinta de cauza. Asadar, nu este obligatoriu ca cele doua valori sa fie egale.

 

De obicei, valoarea contabila a stocurilor este redusa pana la valoarea realizabila neta, element cu element. Uneori insa poate fi mai adecvat sa se grupeze elementele similare sau conexe. Acesta poate fi cazul unor elemente de stoc care apartin aceleiasi linii de produse, care au scopuri sau utilizari finale similare, care sunt produse si comercializate in aceeasi zona geografica si care nu pot, practic, sa fie evaluate separat de alte elemente din acea linie de produse.  Estimarile valorii realizabile nete se bazeaza pe cele mai credibile dovezi disponibile in momentul in care se realizeaza estimarile valorii stocurilor care se asteapta a fi realizate.  Estimarile valorii realizabile nete iau in considerare, de asemenea, scopul pentru care stocurile sunt detinute. De exemplu, valoarea realizabila neta a cantitatii stocurilor detinute pentru onorarea unor contracte ferme de vanzare de bunuri sau de prestare de servicii se bazeaza pe pretul contractului. In situatia in care cantitatea specificata in contractele de vanzari este mai mica decat cantitatea de stocuri detinuta, valoarea realizabila neta a surplusului se determina pornind de la preturile generale de vanzare.

 

Valoarea contabila a materialelor si a consumabilelor detinute pentru a fi folosite in productie nu este redusa sub cost daca se estimeaza ca produsele finite in care urmeaza sa se incorporeze vor fi vandute pentru un pret mai mare sau egal cu costul lor. Totusi, atunci cand o scadere a pretului materialelor indica faptul ca acel cost al produselor finite depaseste valoarea realizabila neta, valoarea contabila a materialelor aferente se reduce pana la valoarea realizabila neta. In astfel de cazuri, costul de inlocuire a materialelor poate fi cea mai adecvata masura disponibila a valorii lor realizabile nete.

 

Pentru fiecare perioada ulterioara se efectueaza o noua evaluare a valorii realizabile nete. Atunci cand acele conditii care au determinat in trecut reducerea valorii contabile a stocurilor pana la valoarea realizabila neta au incetat sa mai existe sau atunci cand exista dovezi clare ale unei cresteri a valorii realizabile nete din cauza schimbarii unor circumstante economice, suma care reprezinta reducerea valorii contabile este reluata (adica reluarea este limitata la valoarea reducerii initiale), astfel incat noua valoare contabila a stocului sa fie egala cu cea mai mica valoare dintre cost si valoarea realizabila neta revizuita. Aceasta se intampla, de exemplu, atunci cand un element al stocurilor, care este contabilizat la valoarea realizabila neta, din cauza scaderii pretului sau de vanzare, este inca in stoc intr-o perioada ulterioara, iar pretul sau de vanzare a crescut. Atunci cand stocurile sunt vandute, valoarea contabila a acestor stocuri trebuie sa fie recunoscuta drept cheltuiala in perioada in care este recunoscut venitul corespunzator. Valoarea oricarei reduceri a valorii contabile a stocurilor pana la valoarea realizabila neta si toate pierderile de stocuri trebuie sa fie recunoscute drept cheltuiala in perioada in care are loc reducerea valorii contabile sau pierderea. Valoarea oricarei reluari a oricarei reduceri a valorii contabile a stocurilor ca urmare a unei cresteri a valorii realizabile nete trebuie recunoscuta drept o reducere a cheltuielii cu ajustarea valorii stocurilor in perioada in care are loc reluarea.

 

Exemplu:

Societatea ALFAutilizeaza un singur sortiment de materii prime pentru care s-a stabilit un cost standard de 5 lei/Kg. si obtine un singur produs finit pentru care s-a stabilit un cost standard de 100 lei/buc. La inceputul exercitiului 2010, situatia celor doua elemente de stoc era:

Stoc initial materii prime =1.000 Kg. x 5 lei/Kg.;

Stoc initial produse finite = 80 buc. x 100 lei/buc.;

Diferente favorabile de pret pentru materii prime = (200 lei);

Diferente favorabile de pret pentru produse finite = (100 lei).

In cursul exercitiului 2010 au loc urmatoarele operatii:

• 1)      achizitie de materii prime500 Kg. x 4,8 lei/Kg., TVA 24%(factura);
• 2)      consum de materii prime300 Kg. (FIFO);
• 3)      obtinere de produse finite 20 buc.;
• 4)      vanzare de produse finite 50 buc. x 180 lei/buc., TVA 24%(factura);

La sfarsitul exercitiului se cunosc urmatoarele informatii:

-costul de productie efectiv 110 lei/buc. (din contabilitatea de gestiune);

-valoarea realizabila neta a stocului de materii prime este de 5.200 lei;

-valoarea realizabila neta a stocului de produse finite este de 4.800 lei;

-stocul de prod. finite a fost depreciat la sfarsitul exercitiului N-1 cu 500 lei.

 

 Determinarea valorii pe care cele doua elemente de stoc o vor avea in bilantul exercitiului 2010.

1. achizitie de materii prime 500 Kgx4,8 lei/Kg, TVA 24%(factura):

 

%	=	401	2.856
301Materii prime308Diferente de pret pentru materii prime4426TVA deductibila		Furnizori	2.500 (100) 456

 

Diferenta de pret =5.000 Kgx (5-4,8)= 100 (favorabila)

 

2. consum de materii prime:

 

601	=	%	1.440
Cheltuieli cu materiile prime		301Materii prime308Diferente de pret pentru materii prime	300 Kgx5=1.500 300Kgx(5-4,8)=(60)

 

 

3. obtinere de produse finite:

 

 

345	=	711	20buc x 100 = 2.000
Produse finite		Variatia stocurilor

 

4. vanzare de produse finite :

 

4111	=	%	10.710
Clienti		701Venituri din vanzarea de produse finite4427TVA colectata	50 buc x 180 = 9.000  1.710

 

711	=	345	50 buc x100 = 5.000
Variatia stocurilor		Produse finite

 

 

5)  calculul si inregistrarea diferentelor de pret aferente stocurilor de produse finite:

 

a)diferentele aferente intrarilor in stoc:

 

Diferenta aferente intrarilor = 20 buc x (100-110) = – 200 (nefavorabila)

 

348	=	711	200
Diferente de pret aferente produselor finite		Variatia stocurilor

 

b) diferentele aferente iesirilor:

 

Calculul coeficientului de repartizare:

 

 

Diferenta aferenta iesirilor din stoc = Rulaj creditor 345 x k = 5.000 x 0,01 = 50 (nefavorabila)

 

711	=	348	50
Variatia stocurilor		Diferente de pret aferente produselor finite

 

6) Evaluarea la bilant a elementelor de stoc:

 

a) evaluarea in bilant a materiilor prime:

Valoarea contabila a materiilor prime = Sold final 301 – Sold final 308 = 6.000 – 240 = 5.760 lei

Valoare realizabila neta = 5.200 lei

In bilant, stocul de materii prime va trebui sa fie prezentat la cea mai mica valoare dintre cost si valoarea realizabila neta.

Valoarea in bilant a materiilor prime = min (5.760; 5.200) = 5.200 lei

Rezulta ca trebuie contabilizata o depreciere de 560 lei:

 

6814	=	391	560
Cheltuieli de exploatare privind ajustarile pentru deprecierea activelor circulante		Ajustari pentru deprecierea materiilor prime

 

Valoarea in bilant = Sold final 301 – Sold final 308 – Sold final 391 = 5.200 lei

b)evaluarea in bilant a produselor finite:

Valoarea contabila a produselor finite = Sold final 345 + Sold final 348 = 5.000 + 50 = 5.050 lei

Valoarea realizabila neta = 4.800 lei

In bilant, stocul de produse finite va trebui sa fie prezentat la cea mai mica valoare dintre cost si valoarea realizabila neta.

Valoarea in bilant a produselor finite = min (5.050; 4.800) = 4.800 lei

Deprecierea calculata = 250 lei;

Deprecierea existenta la sfarsitul exercitiului N-1 = 500 lei;

Rezulta ca trebuie reluata la venituri deprecierea de 250 lei:

3945	=	7814	250
Ajustari pentru deprecierea produselor finite		Venituri din ajustari pentru deprecierea activelor circulante

 

Valoarea din bilant = Sold final 345 + Sold final 348 – Sold final 3945 = 4.800 lei

 

 

Cititori :353

• Daca doriti ca un profesionist sa se ocupe de firma dumneavoastra, intrati aici
• Puteti primi newsleterul nostru cu cele mai noi articole daca va abonati gratuit prin email
• Ne puteti scrie la adresa de email office[at]faracontabilitate.ro